Principiul de functionare al scanerului

Principiul de functionare:

Baza oricărui tip de scanere este blocul de scanare, ce constă din sursă de lumină, fotoelemente şi un sistem optic. Lumina reflectată de la original prin sistemul optic cade pe elementele fotoelectrice; în acest mod are loc scanarea.

Cele mai răspândite scanere de tip planşetă, ce se produc în prezent, după tipul elementelor fotoelectrice se clasifică în 2 categorii:

Pe baza CCD(Charge Coupled Device dispozitiv cu legătură de sarcină) şi CIS(Contact Image Sensor sensorul de contact a imaginii).

Scanerele de tip CCD au drept sursă de lumină lampa cu catodul rece fapt care permite transmiterea corectă a culorilor la scanare, datorită fluxului uniform cu caracteristici constante care îl produc aceste lămpi. Pentru transmiterea fluxului de lumină, reflectat de la original, la receptorul fotoelectric se foloseşte un sistem optic, ce include în sine un obiectiv şi un sistem de oglinzi.

În scanerele de tip CIS lipsesc obiectivul şi sistemul de oglinzi, datorită cărui fapt se micşorează substanţial dimensiunea şi greutatea dispozitivului. Drept sursă de lumină serveşte matricea de elemente fotoelectrice, ce sunt strâns lipite de sticlă. În comparaţie cu scanerele tip CCD scanerele tip CIS au cu un ordin mai mic profunzimea clarităţii, mai slab se disting tonurile. Mai mult ca atât caracteristicile dinamice a scanerelor de tip CIS după 500 ore de lucru se micşorează aproximativ cu 30%, pe când scanerele de tip CCD lucrează până la 10000 de ore fără aşi schimba caracteristicile vizibil. Cel mai substanţial argument în folosul scanerelor de tip CIS este preţul relativ redus, care se explică prin simplitatea relativă a construcţiei.

Parametrii de bază:

1. rezoluţia de scanare (rezoluţie optică)

2. numărul de culori (profunzimea culorilor)

3. viteza de scanare

Rezoluţia optică

În calitate de element de recepţie a luminii reflectate de la original se foloseşte o riglă de elemente fotoelectrice. Cu cât e mai mare numărul de elemente fotoelectrice, cu atât este mai mare rezoluţia care o asigură dispozitivul. Mărirea numărului de elemente fotoelectrice duce însă la influenţa inevitabilă a elementelor între ele. Într-adevăr cu cât sunt mai mici dimensiunile elementului fotoelectric, cu atât e mai probabilă situaţia, când fotoelementul, alături de fluxul propriu , va recepţiona o parte a fluxului destinat elementului vecin. În acest caz apar distorsiuni, ce înrăutăţesc rezultatul final. În procesul de scanare imaginea este împărţită într-un anumit număr de puncte, dimensiunile cărora sunt determinate de particularităţile sistemului optic şi a fotoelementului. Prin rezoluţie optică se subînţelege numărul de astfel puncte situate pe un segment de anumită lungime. În caracteristicile tehnice a dispozitivelor de scanare pot fi indicate diferite mărimi a rezoluţiei verticale şi orizontale.

De ex. 300x600 dpi înseamnă că fiecare inch pătrat de imagine este împărţit în 300 de puncte pe orizontală şi 600 pe verticală. Cu cât este mai mare rezoluţia cu atât mai multă informaţie despre original poate fi introdusă în calculator şi supusă prelucrării în continuare.